Ce obiceiuri ai când începi o prezentare sau curs?

Eu obișnuiesc să am emoții, atunci când, dimineața, întâlnesc oameni noi care vin la cursurile mele.

 

Fac asta deja de 5 ani în regim antreprenorial; întâlnesc aproape 1,500 de participanți pe an.

Și tot am emoții. Sunt om. Mașinile nu au emoții.

Dar nu mi-am pierdut deloc din pofta de a mă apuca de lucru în fiecare dimineață. Pentru că sunt câteva lucruri pe care le fac de fiecare dată, care mă ajută. În principiu, toate îmi oferă ocazia de a mă racorda mai bine la oamenii prezenți.

Obiceiuri

  1. Pun muzică. La toate cursurile mele există muzică. Rulează în fundal când participanții au de făcut ceva și tace atunci când discutăm. Muzica deschide sufletul. Uneori este zbuciumată, uneori liniștită, uneori meditativă, uneori doar antrenantă. Nu mă dau în lături de la nimic. Pentru că oamenii nu ascultă destulă muzică niciodată. Și pentru că, bine aleasă, poate fi un fundal extrem de puternic pentru susținerea învățării.
  2. Îmi suflec (la propriu) mânecile cămășii albe. Am mereu cămăși sau polo shirts albe. Și, mereu, blugi. Și mereu pantofi comozi. Șosete mereu colorate extravagant. Ochelari colorați. Ăsta este stilul meu vestimentar de curs. Și mânecile mereu suflecate. Ca să arăt că sunt gata de treabă.
  3. Îmi scriu o etichetă cu „George” cu marker-ul și mi-o pun pe cămașa albă, la piept. Pentru că îmi place ca lumea să-mi spună George nu „domnule Bragadireanu”.
  4. Dau mâna cu fiecare om în parte care intră în sală. De fiecare dată când mai intră cineva, dau mâna cu el. Pentru că vreau să simt omul respectiv.
  5. Numele mic. Îl întreb cum îl cheamă (numele mic) și îl repet, în timp ce i-l scriu pe o etichetă albă, curată, pe care i-o dau apoi ca să și-o pună în piept. Pentru că vreau să mă adresez lui cu cel mai drag cuvânt pe care l-a auzit vreodată.
  6. Etichete in piept. Nu folosesc niciodată „corturi” (foi îndoite în două, așezate pe mese în fața participanților, branduite cu logo-ul firmei mele și pe care ei să își scrie numele – asta deoarece uneori nu am mese la cursurile mele, deoarece este bine să-și poarte numele cu ei în toate activitățile din curs și pentru că uneori își mai și schimbă locul prin sală).
  7. Small talk. Imediat ce intră în sală, încep să discut cu ei despre ale vieții: ce au făcut cu o seară înainte, ce fac în weekend-ul care urmează, de ce au venit la curs (chiar așa direct, îi întreb – pentru a afla dacă au fost „trimiși” sau au venit pentru că și-au dorit ei). Nimic oficial, totul informal. Vorbesc cu fiecare în parte și, într-un fel, cu toți deodată. Pentru că oamenii învață mai bine când sunt relaxați.
  8. Stau pe scaun, la nivelul lor. În acest timp, stau mereu pe scaun. Astfel sunt la nivelul lor – ei stau pe scaune. Nu mă plimb, nu stau în picioare – mă ridic doar atunci când intră altcineva. Pentru că astfel sunt la nivelul lor, orice „nivel” ar avea ei.
  9. Mă uit în ochii lor în timp ce vorbim. Pentru că îmi plac ochii oamenilor – exprimă multe lucruri. Și pentru că eu nu ascund nimic.
  10. Râd. La orice glumă de-a lor – fac și eu glume, mă deschid total în fața lor – le povestesc și eu de ale mele. Pentru că atunci când se distrează, oamenii învață mai bine.
  11. Dacă este vreunul supărat (sau are o mină posomorâtă, îl abordez direct întrebându-l dacă așa este). Îmi plac oamenii preocupați. Și mai schimbă ritmul unei discuții care altfel ar ajunge să fie cam superficială. Ei mă aduc iar cu picioarele pe pământ iar pe ceilalți îi fac să-și reamintească de faptul că după acest curs, viața lor se reîntoarce în făgașul obișnuit. Pentru că este bine să asculți și pe cei mai puțin relaxați dintre noi.
  12. Încep orice curs cu o activitate extravagantă neobișnuită: îi trimit afară să se plimbe 1o minute (chiar dacă plouă sau ninge) sau îi pun să vorbească între ei despre un subiect revelator sau începem cu o meditație ghidată de mine, acompaniat de muzică, în timp ce ei stau cu ochii închiși timp de 25 de minute. Pentru că astfel, îi antrenez în ceva nou.

Acest fel de a începe orice prezentare și curs mi-a adus fani numeroși de-a lungul ultimilor ani. A transformat orice curs în experiențe de învățare extraordinare – în care nu simți cum trece timpul. A făcut ca să nu am participanți „dificili” la aproape niciunul dintre cursuri. M-a făcut chiar pe mine să mă simt extrem de bine, în fiecare zi.

Acest articol este dedicat tuturor colegilor mei traineri și acelora dintre voi care aveți de ținut prezentări.

Dar mai ales tuturor profesorilor și educatorilor români. Cred că toate obiceiurile mele de mai sus arată că iubesc oamenii. Și atunci când simt acest lucru, oamenii dau tot ce au mai bun din ei. Faceți la fel cu elevii și studenții voștri, dragi profesori.

Oamenii, ca și copiii au nevoie de atenție, de ascultare, de „egalitate” – ca să se simtă atrași de învățare.

 

Celelalte două secrete pentru prezentări de succes – Aici și Aici.

Data viitoare – Despre cum arată un obiectiv extraordinar al unei prezentări de succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *