Este greu, nu-i asa, draga manager roman sa fii iubit de toți angajații / subalternii tai? Ai vrea sa fii iubit și respectat? Poate nu, dar ma gândesc ca punând astfel problema îți dai seama ca este același lucru cu a spune „am performanță ca manager”. Poate ți se pare o asociere ciudată: iubire = performanță. Să mă explic; știi de studiul Gallup (și nu este singurul) care a măsurat angajamentul oamenilor din corporațiile din toată lumea (de la care Romania nu face excepție) și care a detectat un îngrijorător 70% al angajaților care do not give a damn în legătură cu munca lor si corporația în care lucrează. Și mai știi de zicala populară care spune că oamenii nu părăsesc corporațiile ci pe șefii pe care i-au avut acolo. Motivele care ne mană toată viața sunt simple și autentice: vrem să fim respectați, iubiți de ceilalți și vrem să fim mai buni în fiecare zi, dacă s-ar putea, să ne lipim din ce în ce mai mult de cea mai bună versiune a noastră. Oricum ai da-o, tot la aceste două motive ajungi pentru că sunt fundamentale indivizilor rasei umane. Motivele acestea te mană și pe tine în fiecare zi la serviciu: vrei să fii iubit și respectat de ceilalți și vrei să te dezvolti, să devii mai bun (cu extensia firească „mai bun în ceea ce faci”). Exact aceste două motive sunt cele care ii depărtează pe subalterni de tine. Și ei vor aceleași două lucruri. Când cauți conștient sau inconștient să îți satisfaci aceste două nevoi, ele ies uneori la suprafață în feluri comportamentale improprii, care dăunează căutării similare a celor care lucrează cu tine. 1. Nu asculți – pentru că subconștient, funcția ierarhică te pune în postura în care nevoia ta de a fi iubit parcă o simți mai puternic decât pe a subalternului din fata ta. 2. Nu ii dezvolti pe cei din jur – pentru că vrei să te ajuți mai mult pe tine, crezând (prin prisma funcției) că ești mai îndreptățit la acest lucru. La fel ca în orice relație, și într-una de tip șef-subaltern există trei personaje: tu, celălalt și relația dintre voi. Relația dintre voi este creația amândurora, la fel cum un copil este creația ambilor părinți. Pentru că motivele existenței acestei relații sunt identice, ai spune că acest copil, relația voastră ar trebui să fie una reușită, colaborativă. Dar nu este așa, nu? Pentru că la fel ca la serviciu, și într-o relație sentimentală unul dintre cei doi se crede superior celuilalt și i-o arată prin comportamentul său (verbal, non-verbal, para-verbal). Vrei să schimbi acest lucru? („De ce să schimb?”, m-ai putea întreba: pentru că, așa cum spuneam la început, o relație de serviciu bună aduce performanță – pentru tine și pentru celălalt). Dacă vrei, iată cele două metode simple: 1. Ascultă – adică taci mai mult. Un om nu poate vorbi și asculta în același timp, este un impediment biologic. Când taci – celălalt are loc să fie, își îndeplinește nevoia de a fi iubit și respectat. 2. Dezvoltă-i pe cei din jur – adică pune întrebări care să le solicite inteligenta și să sa le îndeplinească nevoia de auto-dezvoltare. Mă pricep la subiectul acesta din doua motive: 1) am fost subaltern și manager la rândul meu și 2) sunt actualmente propriul meu șef; am descoperit că dacă nu mă ascult și dacă nu îmi pun întrebări, respectul și iubirea de sine dispar și la fel auto-dezvoltarea. Și, pană la urmă și tu, probabil ești subalternul cuiva, nu-i așa?   PS. Iti recomand toate cele 9 sezoane din „The Office” – poza acestui articol îl reprezinta pe personajul principal jucat de Steve Carell – un boss ce întruchipează toate „asa nu”-urile unuia, într-un mod extraordinar de comic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *