Cati bani trebuie sa castigi ca sa traiesti confortabil?

Cati bani trebuie sa castigi ca sa pleci dimineata spre serviciu cu sentimentul ca esti platit pe merit?

Exista companii in aceasta lume, din ce in ce mai multe in care angajatii isi stiu salariile si in care ei si le stabilesc – nu exista un departament de HR specializat care sa faca acest lucru –  (Semco, Gore Tex, Morning Star, Holacracy One, etc.)

De ce femeile sunt statistic vorbind platite mai prost decat barbatii?

De ce managerii primesc mai multi bani decat subalternii? Platim functia sau performanta?

***

In orice familie aflata la inceput de drum, exista o discutie referitoare la distributia si folosirea banilor in familia ce astfel se formeaza. „Tinem la comun banii sau separat?” este o problema ce se transeaza in functie de convingerile celor doi referitoare la bani: „trebuie sa muncesc mult ca sa am bani”, „banii se castiga usor”, „eu sunt stalpul familiei deci eu trebuie sa produc”, „imi place ca el sa imi ofere tot ce am nevoie”, s.a.m.d. In functie de cum se regleaza aceasta problema, cei doi vor avea ceva mirositor sub presul de la intrarea casei sau totul va fi „crystal clear”.

Intr-o corporatie unde esti angajat, aceasta discutie nu este niciodata rezolvata intr-un mod satisfacator pentru angajat. Incepe prost cu o negociere in care nu ai destula incredere niciodata sa fii perseverent pana la capat si continua cu o preocupare constanta si involuntara fata de cat are celalalt, fata de cat de meritorii sunt cei care au salarii mari, fata de salariile din alte parti unde ai putea lucra – in esenta o deviere constanta a atentiei de la viata ta catre un aspect particular al ei care insa o denatureaza profund. Caci cum se numeste acest lucru daca nu o manifestare a lipsei tale de incredere in valoarea proprie; cei care au incredere, nu au probleme de salariu sau de motivare prin salariu.

In locurile in care manageri luminati au desecretizat salariile si au transparentizat grilele, angajatii au manifestat sporuri superioare de satisfactie si auto-motivare; este mai dificil pentru fiinta umana sa faca fata necunoscutului decat unui cunoscut care nu ii place (conform vorbei populare romaneste, „ori e laie, ori balaie”). Ceea ce se intampla in acest caz este ca devii peste noapte un adult constient de valoarea sa nu un copil ingrijit de „parinti” care ii dau bani de buzunar.

***

Ai intrebat vreodata in locul in care muncesti care sunt salariile celorlalti? Ai intrebat la HR? Ai semnat undeva ca nu ai voie sa faci asta? Sau iti este frica de posibile repercusiuni? Dar de o pensie mica la batranete, cu care sa nu poti calatori in toate locurile in care visezi acum, nu ti-e frica?

***

Poti posta aici salariul tau actual si cel pe care crezi ca il meriti. Daca vrei, cu functie, loc de munca si/ sau nume. Poate facem putina lumina.

***

Urmărește panoul Future of Work & Leadership al utilizatorului InsideBloom pe Pinterest.

 

 

 

5 thoughts on “Ce ar fi daca ne-am sti salariile?

  1. Este un subiect delicat. Eu ma bucur de salariu mare al cunoscutilor sa chiar colegilor. Consider ca totul este determinat de cum te vinzi si bineinteles de cat de bine negociezi. Salariul nu il pot posta, dar in domeniul in care lucrez sunt deferente mari intre manageri si subalterni. Presupun ca este platita responsabilitatea nu neaparat performanta, deoarece aceasta din urna este adusa de subalterni.

    1. Buna, Irina. Da, este evident un subiect delicat si ai raspuns cu multa delicatete si propunerii mele, multumesc. Stau sa ma intreb … ce este responsabilitatea mai precis? Nu cumva acel „lucru special pe care doar un manager il are si de aceea este platit bine”, adica justificarea perfecta? Sistemele moderne, superioare de organizare a muncii, exact prin asta sunt superioare: lasa si performanta si responsabilitatea la cel ce le poate face pe amanadoua excelent – primul nivel. SI atunci si salariile au o relevanta mai mare.

  2. dupa 25 ani de munca in domeniul educatiei,am un salariu ,,bunicel” ! insa acum am 2 copii,8 si respectiv 13 ani si cheltuielile pt.ei. socotiti singuri…. 🙂

    1. Da,Stefania. Eu sunt in educatia adultilor si pot face diferenta si pot intelege si situatia pentru ca si eu am doi copii de varste asemanatoare. Ce ma ingrijoreaza este ca educatia copiilor este mult mai importanta decat trainingurile pentru adulti dar castigurile celor ce fac aceste meserii sunt invers proportionale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *