Mda, cam totul incepe cu “ce vrei?”, cu aceasta intrebare simpla si precisa, cu accente un pic peiorative si care uneori te bruscheaza daca iti este adresata de altcineva. Altcineva decat tine.

Atunci cand iti pui singur intrebarea “ce vreau?” este parca mai soft; de aceea nici nu ti-o pui prea des sau, daca o faci, nu intotdeauna naste in tine si un raspuns.

Ne-am obisnuit sa ne dam raspunsuri in doi peri la intrebarea asta; nimic concret, nimic angajant, nici un raspuns nu ne duce undeva precis.

De cate ori te intrebi intr-o zi “ce vreau de la mine acum?” ? De cate ori iti si raspunzi? De cate ori chiar iti urmezi dorinta?

Cei care se intreaba acest lucru des, ajung inevitabil sa nu se mai lase tarati in toate lucrurile pe care nu le vor, in toate lucrurile care “li se intampla”.

Cei care isi raspund la aceasta intrebare isi educa mintea sa le duca tot corpul (prin urmare si actiunile) in locurile, imprejurarile si situatiile care le plac, de unde invata ceva, in care se bucura de ceva.

Cei care isi raspund la aceasta intrebare ajung incet, incet pe drumul LOR, nu al altora, ajung sa isi faca “shake”-ul lor; sa poata porni “blender”-ul din mintea lor cand vor ei si sa arunce in el doar gandurile LOR.

Din aceeasicategorie sunt si urmatoarele doua dialoguri interioare:

1. “ce mi-a placut azi?” si

2. “nu vreau asta”.

Aceste trei feluri de a te gandi la tine sunt impreuna definitia ASERTIVITATII.

Sa ne auzim cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *