Albert Einstein: “dezvoltarea mea intelectuala a fost intarziata, drept pentru care am inceput sa ma gandesc la spatiu si timp cand eram deja mare”

Cand devin copiii adulti?

Deseori, in sesiunile de coaching, client-ul lasa la iveala “copilul” din el. Asta nu ar fi rau: ne dorim toti, din cand in sa fim iarasi copii fericiti, exploratori, curiosi, pusi pe sotii, nepasatori fata de “ale vietii”, nu-i asa?

Si totusi, intruziunea “copilului” in timpul sesiunilor de coaching este o dovada clara, mai mereu, a faptului ca clientul a nimerit bine. Ce altceva decat “responsabilizare” si “maturizare” cauta un client “copil” la coaching.

Cum recunosti clientul “copil”?

“Nu pot sa fac asta!”, “Nu stiu sa fac asta!”, “Niciodata nu imi iese nimic!”, “Toti mi se opun!”, “Viata este grea!”, “Spune-mi tu ce sa fac!”, “Tu ce zici sa fac?”.

Eu nu sunt un coach “parinte”; nu vei gasi nimic la mine din tipologia “Uite un sfat!”, “Ar trebui sa …”, “Nu mai fa …”. Pentru ca rolul meu nu este acesta. Rolul meu este acela al unui adult care il trage dupa el, inspre maturizare pe un copil provocandu-i “placerile copilaresti” versus “obiectivele profesionale sau personale”.

Ceea ce se intampla in sesiunile de coaching este uneori exact acest lucru: maturizarea clientului. Trecerea de la stadiul de “viata imi ofera cadouri – care nu imi plac, fir-ar sa fie!” la stadiul “eu decid ce imi cumpar, cu banii mei, conform dorintelor mele”.

Coaching-ul este, prin urmare, o dez-amagire, o dez-iluzionare, o dez-vrajire; renuntarea la Mos Craciun cel care imi aduce cadouri surpriza. Si, este trecerea catre stadiul in care iti dai seama ca “Mos Craciun” este de fapt o profesie de adulti, ca oricare alta.

L-am citat pe Einstein la inceput pentru sinceritatea declaratiei unui mare “adult” care si-a pastrat darul curiozitatii copilaresti toata viata. Deci se poate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *