Duminică, 23 noiembrie, am adunat 14 întrebări care mie nu îmi dau pace. Ți le ofer și ție în fiecare dimineață ca să ai la ce te gândi în timpul zilei. Dacă răspunzi la toate cele 14 întrebări de-a lungul următoarelor 14 zile ai șansa să câștigi un premiu frumos. O să îl câștigăm împreună, pentru că și eu voi răspunde la întrebări în fiecare zi.

Întrebarea fiecărei zile este trasă la sorți dintr-un bol tibetan. Astăzi, întrebarea ne(s)pusă extrasă din bol este:

 

„Ai accepta 20 de ani de împlinire și fericire extraordinară știind că la sfârșitul acestei perioade vei muri?”

1

 

9 thoughts on “Intrebarea ne(s)pusa #1/14

  1. Primul raspuns a fost DA. Constienta ca nimic nu vine gratis. Cand ti se da ceva bun, intotdeauna este conditionat.
    Dar ulterior m-am gandit. Urmatorii 20 de ani sunt plini de detoate. Nu pot sa ma imbat doar cu implinire si fericire extraordinara. Greul este ceea ce este in celalalt taler al balantei. Intr-un taler Greul (mai-putin-binele), intr-un taler Binele (cu-tot-ce-inseamna-el). Nu poti avea zi fara noapte, stanga fara dreapta. Sau poti dar nu e normal. Deci nu. Vreau atatia ani cati imi sunt haraziti si in ei sa ma transform in bine, pe mine si apoi pe ceilalti prin aportul la viata lor, prin concursul lor.
    Asta e raspunsul meu.

    PS: M-am gandit ca la cei 32 de az’ adunand 20, se fac 52. Adica o varsta la care poate fiica mea sau nepoata mea imi vor darui nepoti. Dar eu nu voi putea fi alaturi de ei pt ca mi-am trait implinirea si fericirea extraordinara si cand sa ma bucur de o noua etapa completa a vietii eu tre’ sa dau coltu’ ca de..facui pact… Sau am luat-o prea ad literam.

  2. Fericirea si implinirea sunt stari subiective, care depind in cea mai mare masura de mine. Asta inseamna ca depind de ceea ce imi stabilesc eu sa traiesc in fiecare zi, cu fiecare alegere pe care o fac in urmatorii 5, 10, 15 sau 50 de ani. Problema pentru mine este ca uneori, uit de acest deziderat si traiesc ce se intampla si reactionez la ceea ce se intampla ca si cum nu as avea de ales! 🙂 Cred ca este vorba doar de exercitiu, pentru ca nimeni nu „iti da” sau „iti ia” fericirea.

  3. Da, daca eu mi i-as oferi cadou, daca eu mi-as broda si mi-as colora implinirea si fericirea extraordinara, daca eu as fi autorul lor, astfel incat sa ii simt si sa ii traiesc intim, intens, autentic. Nu mi s-ar potrivi ceva predefinit, asemeni unei haine pe care ceilalti o vad stralucitoare si pe care ei cred ca ar fi bine sa o imbrac. Poate ca astazi vreau sa fiu dezgolita…

  4. Oricat de tentanta ar fi, viata fara provocari, fara suisuri si coborasuri pare monotona. Nu cred ca poti progresa cu adevarat daca „mergi” din succes in succes, daca nu inveti pe parcurs ce inseamna nu, daca nu te lovesti macar o data de „pragul de sus”. Cred ca oricand avem nevoie de motivatie, iar aceasta vine de multe ori din competitia cu tine insuti, dar si cu cei din jur. Iar ca sa fi pe deplin fericit, ar trebui ca in jurul tau totul sa fie roz, totul sa transmita energie pozitiva, iar asta e deja utopic… insasi timpul limita (20 de ani de fericire) te constrange, poate chiar frustrare ca nu poti aduce fericirea celor din jur. Eu una, as spune pas unei astfel de propuneri.

  5. …oricum, tot acolo ajungem!
    Pornind de la faptul ca voi fi extrafericit… Asta inseamna ca si ceilalti sunt la fel!
    20 de ani pot fi o eternitate …
    Da .

  6. Nu. Nu as accepta. Toata viata am fost pe principiul „munceste cu placere si vei fi implinit”. „Oferta” este irezistibila dar nu se pupa cu principiul meu de „no luck, just work”.
    Totusi, mai am un principiu care spune „incearca si felurile de a fi cum nu ai mai fost pana acum” si din perspectiva asta, I would give it a try 🙂

  7. nu….pt ca nu ma mint singura si pt ca totul merge mana in mana….albul nu si stii ca e alb fara negru….asa si binele fara rau…..nu e apreciat….toate sunt date cu un rost

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *