Am invatat greu (si sunt inca nesigur in legatura cu acest lucru) sa nu mai judec oamenii. Mai am ceva drum pana la impacarea deplina si nonsalanta cu oricine face o neghiobie, ceva agresiv sau o tampenie. Dar imi pot masura progresul clar de anul trecut pana acum, de la intoleranta agresiva la pacea semi-deplina.

Si sunt fericit astfel pentru ca simt ca incep sa imi conduc viata ca pe o masina care chiar ma asculta. Si fiecare comanda de-a mea, cat de fina, starneste o reactie potrivita in tot angrenajul vietii mele.

Am invatat de exemplu ca nu orice actiune din jurul meu are nevoie de o reactiune din partea mea. Si ca nu trebuie sa rezolv totul. Si ca uneori o problema dispare daca nu o bag in seama (inainte vreme, o „bagam in seama” si ea se lipea de mine si incepea sa creasca).

Detasarea aceasta se traduce prin lipsa de “probleme”. Nu mai sunt implicat in lucruri care nu ma privesc ci doar in cele care imi plac. Si avand mai mult timp, ma pot implica mai pasional in ceea ce imi face placere. Iar in acest caz problemele nu mai sunt probleme ci dileme, eventual obstacole pe care vreau sa le depasesc.

Cu mai putine probleme, am mai putine frici. Sunt mai curajos si am inceput de ceva timp sa recuperez din curajul pierdut in ultimii 37 de ani. Pentru ca atunci cand ma ocup din ce in ce mai mult de lucrurile care imi plac, frica incepe sa dispara. Exista doar placere si o satisfactie ca fac ceva care ma pasioneaza. Asta imi ofera tot curajul de care am nevoie ca sa depasesc obstacolele si sa dezleg dilemele.

Frica este 100% legata de incercarea de a rezolva lucruri care nu ma privesc, in care nu investesc destula pasiune, destula dragoste. Daca inima imi este plina de multa iubire, atunci nu mai este loc de frica. Iar frica este oricum mai mare decat durerea reala.

Meditatia este cea care ma ajuta zilnic sa recapat pacea asta interioara.

 

Mintea mea era un blender in care foarte multi isi puneau “fructele” lor, altcineva ii dadea mereu drumul si il tinea pe viteza maxima, din cand in cand amestecatul se oprea si eu inghiteam cu febrilitate o portie dubla, mi se parea ca este bun, regaseam cateva gusturi cu care ma obisnuisem, apoi amestecatul pornea iar, fructele incepeau sa fie aruncate in blender si tot asa.

Si la un moment dat, am reusit sa ma desprind doar un pic din tot valmasagul ala de oameni care imi pregateau non-stop shake-uri de fructe; poate m-am dat un pic inapoi si am realizat ce mi se intampla, poate mi s-a parut ceva ciudat in gustul unei inghitituri, poate m-am saturat de aceeasi combinatie de gusturi (care fie vorba intre noi nu prea avea gust dat fiind ca erau prea multe fructe amestecate odata). Oricum, am reusit sa le strig: “Yo, STOP, mai! E mancarea mea!”. Si ei s-au oprit buimaci, omul cu butonul ON/OFF a apasat pe OFF si galagia s-a potolit brusc. Si chiar atunci am avut o epifanie (un insight, deh!) de genul: “Mai, asta-i chiar mancarea mea”. Si de aici o gramada de teorii, leme, corolare si legi pe care am inceput sa le respect. Ca de exemplu:

– sa nu imi mai faca altcineva mancarea (cu alte cuvinte, eu stabilesc la ce ma gandesc, ce fac, in ce cred – no more gandurile altora in capul meu, dorintele altora prin mine, faptele facute de altii cu mainile mele si pasiunea mea)

– eu dau drumul la blender, eu tin apasat ON cat vreau eu si eu aleg ce viteza folosesc (no more hurry doing things de care nu imi pasa ci mai degraba mai putine si la care tin)

– eu imi pregatesc shake-urile cand vreau eu, nu la orice ora, nu cand vor altii (mi-am pus mintea la dieta, cu alte cuvinte si, prin urmare, este mai “fit” si mai tonica decat oricand)

– ma mut cu aparatul de facut shake-uri in preajma oamenilor care fac si ei shake-uri dupa aceleasi legi.

Cu alte cuvinte, foloseste-ti mintea unde iti place, cu cine iti place, cum iti place, cand iti place.

Iar ca sa poti face asta, da-te un pic in spate si uita-te cine iti face tie shake-ul zilnic.

Cate dintre gandurile tale zilnice sunt de fapt ale altora? Si cate ale tale? Cat de mult te gandesti la gandurile altora si cat la ale tale?

Incepe si mediteaza. Asta chiar ajuta!

 

Happier me!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *