Constiinta de sine este salvarea oamenilor in fata dependentelor, viciilor si lucrurilor care ne sunt impuse, in dauna valorilor proprii. Dar acest lucru il stim de destul de putin timp. Cateva trucuri pentru mai multa constiinta de sine sunt la sfarsitul acestui articol.

Poate ca nu Pavlov a fost cel ce a gresit. Poate au gresit cei de dupa el care au extins rezultatele cercetarilor facute de Pavlov pe caini si pe copii inspre intreaga fiinta umana. Ceea ce a facut Pavlov, in fond, a fost sa propuna ideea “reflexului conditionat”: dupa un numar oarecare de “antrenari” mancare-clopotel, un caine va saliva chiar si doar la sunetul clopotelului (nu doar la vederea mancarii).

 

Este valabil si in cazul oamenilor? Behavioristii cred ca da; iar pe credinta lor s-au construit  toate industriile “recompensei” – marketing si vanzari, educatie, resurse umane, s.a.m.d. Cate dintre corporatiile de astazi nu folosesc “batul si zaharelul”, “recompensa si pedeapsa”, cati dintre parinti nu fac la fel cu copiii lor, cate politici de stat nu sunt construite astfel (sistemul de pensii, politicile fiscale pentru companii, etc.), cate produse nu iti sunt vandute astfel (“esti pe Facebook -> esti sociabil”, “samponul … te face sa stralucesti”, etc.).

 

Este drept ca avem acest mecanism in noi. Un stimul naste o emotie. O emotie naste un gand. Un gand naste o actiune, care apoi, la randul ei naste o emotie, s.a.m.d. Suntem prinsi permanent in cicluri de conditionari nesfarsite EMOTIE -> GAND -> ACTIUNE, unele inconstiente (respiratia, bataile inimii, celelalte functii fiziologice si tot ce inseamna actiuni de supravietuire – Maslow) dar si constiente (“daca voi avea masina – voi fi vazut altfel”, “daca voi munci – voi avea succes si bani”, etc.).

 

Si sunt astfel de cicluri care nu ne plac: “mananc prea mult si o sa ma ingras”, “fumez prea mult si voi face cancer”, “muncesc prea mult si nu am timp pentru familie si pentru mine”, “dorm prea putin si nu sunt odihnit”. Si, in foarte multe cazuri, functionam astfel fara o aparenta cale de scapare, confirmand zilnic teoria lui Pavlov; ca nu suntem, in fond, decat niste biete animale supuse biologiei lor naturale. Si totusi…

 

Mai fac o paranteza: in  1996, Don Beck si Chris Cowan au produs o paradigma numita “spiral dynamics”, bazata pe teoriile lui Clare W. Graves. Teoria spune ca in fiecare dintre noi (si apoi la nivel societal) exista seturi de valori  intr-o permanenta schimbare si dinamica (spiralata :). Iar aceste seturi de valori sunt mai simple sau mai sofisticate, apar si dispar in viata unui om, sunt “resursa” sau “ne-resursa” la un moment dat pentru viata acelui individ (adica il ajuta sau il impiedica in acel stadiu al vietii lui). Aceste seturi de valori au o origine temporala precisa (sunt datate cronologic) dar niciunul nu a disparut. Intalnim la fiecare pas si in fiecare zi oameni care (prin prisma valorilor lor) sunt mai la baza spiralei sau mai aproape de varful ei: “primitivii supravietuitori”, “cei obsedati de puterea asupra altora”, “cei ce impun reguli fara de care societatea ar fi un haos”, “materialistii”, “pluralistii si liberalii”, “ecologistii si pacifistii”, “spiritualizatii”.

 

Ce este clar despare aceasta teorie este ca la nivelurile inferioare (de la baza spiralei), umanitatea (si indivizii) sunt preocupati de lucruri simple, fundamentale (aproape de nivelurile de jos ale piramidei lui Maslow si de “reflexul conditionat” pavlovian). In timp ce, cei pozitionati mai sus au inglobat toate seturile de valori inferioare si au dobandit altele noi, mai sofisticate. Pare o teorie sovina si discriminatorie dar uita-te in jur: sunt oameni care traiesc doar cu gandul la ziua de maine vs. oameni pe care ii preocupa frumusetea vietii prezente si viitoare, oameni pentru care “puterea” inseamna totul si oameni pentru care “iertarea” inseamna totul, s.a.m.d.

 

Odata cu urcarea pe aceasta spirala, odata cu inglobarea seturilor de valori arhaice si dobandirea celor mai recente, un om devine mai liber de conditionari si nu mai poate fi manipulat asa usor de cei aflati “sub el” pe aceasta spirala. Cum ar putea conduce un leader militarist un popor de pacifisti? Cat de multa aderenta populara ar avea un presedinte pacifist la un popor sarac si preocupat de avutul vecinului?

 

Concluzia: ne putem lasa in continuare pacaliti, putem ramane in “transa” societala care propovaduieste “reflexul conditionat”: “daca muncesti – ai bani, nu muncesti – nu ai bani”, “acest Dero iti albeste rufele ca niciun altul”, “fii bun si Dumnezeu iti va gasi un loc in Rai”, “n-ai carte, n-ai parte” si altele asemenea. Sau putem sa iesim din aceste conditionari astfel: folosindu-ne constiinta de sine.

 

Suntem singurul “animal” de pe Pamant care ISI POATE PUNE INTREBARI! Suntem singura specie care ne putem intoarce gandurile asupra lor insele, care ne putem chestiona mintea. Suntem singurii care putem transcende “placerile”, “viciile”, “dependentele” prin vointa.

 

Constiinta de sine este prezenta atunci cand te poti intreba: “de ce fac asta?”, “de ce simt asta?”, “de ce gandesc asta?”. Iar aceasta capacitate ne urca pe o noua treapta a spiralei.

 

Cata constiinta de sine ai?

 

Cum poti obtine mai multa? Prin meditatie, reflectie, coaching si facand urmatorul lucru in fiecare zi: pune-ti in fiecare dimineata intrebarea: “ce vreau sa imi aduca bun ziua de azi?” iar seara “ce mi-a adus bun ziua de azi?”. Pastreaza acest obicei timp de trei saptamani, zi de zi, si vezi ce se va intampla.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *