Ai cunoscut bărbați care sunt prea grijulii și femei prea ferme? Bărbați prea „feminini” și femei prea „bărbate”? Aceasta este consecința „visului romanesc”.

Pleci de acasă și îți dorești să faci bani, să ai o carieră, să îți faci o familie în care să te simți fericit, să ai o casă și o mașină și niște concedii faine în străinătate: „the romanian dream”. De obicei se mai leagă de plecarea dintr-o familie de origine aflată în provincie de ale cărei „specificități” (provincialism, sărăcie, relații toxice) te-ai cam săturat și pe care vrei să le lași în urma. Și vii la București. Sau Iași, Cluj, etc. Te duci la oraș să îți cauți fericirea.

În oraș găsești un alt mediu toxic: cel de la birou. Ai intrat și tu în cele din urmă în acest mediu, încerci să îți faci loc cu ambiție și să te poziționezi cât mai bine la start (ca să ai o carieră frumoasă, bani și putere) și brusc ți se cere să:

– „renunți la feminitatea ta și să devii mai fermă dacă vrei să fii manageriță într-o lume a bărbaților” (pentru femei);

– „fii, dracului, mai bărbat, dacă vrei să urci” (pentru bărbați).

Și astfel, „femeia copilă” ingenuă și cu vise frumoase intră într-o lume a „vânătorilor”, a „prădătorilor”, „a alergătorilor după obiective” – când de fapt, specificul feminin este unul relațional, cooperativ și diplomat. Și astfel, bărbatul normal și așezat, politicos și cu grijă față de cei din jur trebuie să învețe repede mentalitatea „alfa” dacă vrea în fața turmei.

Apoi, după câțiva ani, în psihoterapii și ore de coaching acești oameni ciuntiți de adevăratul sine, de adevăratul gen, operați pentru schimbarea „sexului” lor, sunt derutați și nefericiți; o operație de schimbare de sex îți poate aduce fericirea dacă ți-o dorești, numai că „visul romanesc” presupune o astfel de operație care este implicită (nu explicită), amăgitoare înainte de a fi dezamăgitoare și inconștientă (de care nu își dă nimeni seama decât prea târziu).

Am ieșit din comunismul uniformizator și care presupune abdicarea totala de la „al meu” și am intrat cu violență în capitalismul prost înțeles, nedigerat și liber adaptat la realitatea romanească care presupunea alinierea totala la „călcatul pe cadavre„ (inclusiv pe „al meu”). În 25 de ani am învățat în principal că:

– „să fii mai deștept decât ei, mamă!”

– „cine are tupeu, câștigă”

– „ca să reușești trebuie să calci un pic pe cadavre

– „angajații sunt dispensabili și înlocuibili

și alte asemenea credințe contra-firii și așezării naturale a lucrurilor.

Dintre cele 8 specii umane de pe Terra de acum 200,000 de ani, noi, homo sapiens am mers mai departe ca unica specie de oameni pentru că am cooperat, am împărtășit idei și am avut grijă unii de ceilalți. Nu pentru că am fost niște prădători excelenți în cadrul regnului animal. Dar în România de astăzi învățăm că „cine latră și mușcă mai tare” are câștig de cauză.

Prin urmare, dragă prietenă, dacă simți că înăuntrul tău este o femeie care încearcă să re-vina la suprafață de sub „bărbatul” care ai învățat să fii pe la corporația ta, te aștept la câteva întâlniri de coaching. Prin urmare, dragă prietene, dacă simți că înăuntrul tău există și o parte grijulie față de ceilalți, o parte mai feminină pe care ți se cere să o reprimi pentru că nu dă bine la serviciu, te aștept.

Și știți ce? De fapt, toți marii oameni ai acestei lumi au fost, femei sau bărbați, dintr-aceia care și-au acceptat natura lor interioară feminină și masculină într-un mod integral și autentic. Ia gândește-te!

manmeetswoman_yangliu2
Yang Liu – din „Man meets Woman”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *