Nu ti s-a parut niciodata ciudat ca seful si colegii ti-au fost mereu alesi (recrutati) de catre altcineva in loc sa ti-i alegi tu? Ca si cum urmeaza sa te casatoresti dar partenerul de viata iti este ales de catre mama. Cam cat de bine va merge acea casnicie?

Bineinteles, vei spune, asa se face peste tot. Si asta inseamna ca este corect si eficient?

Uite un exemplu practic: seful nostru tocmai a plecat din echipa. Ni se aduce altul nou. In cel mai bun caz, unul dintre noi este promovat. Dupa care, in restul timpului ni se spune: „sa fiti ca o echipa”. Cat de buna familie va fi cea in care cei doi soti se vad pentru prima oara in noaptea nuntii?

De ce nu suntem niciodata intrebati daca ne place de cel ce urmeaza sa ne conduca, intr-o corporatie?

De ce in politica mergem la vot sa il votam pe cel ce ne va conduce (dar nu si pe primul ministru), insa in corporatii nu avem voie sa facem acest lucru?

Iti dai seama cum ar fi ca la angajarea unui viitor coleg sau a viitorului sef, membrii echipei sa faca interviul?

Iti dai seama cata transparenta, lipsa de nepotism, eficienta si „spirit de echipa” s-ar obtine?

De obicei recrutarea si promovarea se face prin interviuri ale viitorului coleg, cu oameni specializati de la HR sau/ si cu seful viitorului angajat.

De ce stie un coleg de la HR mai bine decat mine daca ma voi intelege cu un viitor coleg, eu, care voi lucra zi de zi alaturi de el?

De ce stie seful nostru mai bine decat mine daca ma voi intelege cu un viitor coleg, el care nu prea sta alaturi de noi niciodata?

De ce sa nu propunem noi, colegii de echipa pe cineva din randul nostru ca sa ne fie sef?

Exista companii in aceasta lume unde recrutarea 360 este un fapt de multi zeci de ani. Pe cand si in companiile romanesti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *