Mai esti sigur de locul tau de munca? Esti liber la serviciu?

Oamenii cauta in viata aceste valori, de obicei alternativ. Nu prea putem avea si siguranta si libertate in acelasi timp, in masura in care le vrem pe amandoua. Sunt rare produsele si serviciile pe care oamenii le pot cumpara si care sa asigure ambele nevoi. Masinile cele mai sigure nu iti dau senzatia de libertate ci dimpotriva. Iar cabrioletele si masinile „libertatii” decapotabile numai sigure nu par. Ceausescu oferea „stabilitate” si „siguranta” tuturor, dar mai putina libertate, nu-i asa? In alte tari, libertatea este mare (haos politic si social) dar siguranta cetatenilor este pusa zilnic in pericol (Haiti, Honduras, etc.).

Democratia, statul de drept si capitalismul onest incearca sa fie astfel de masini respectabile, pentru tot poporul, de nivel mediu al libertatii, de nivel mediu al sigurantei si stabilitatii. Pe principiul libertatea ta sa nu o incalce pe a mea (adica sa am siguranta libertatii mele) dar si nevoia ta de siguranta sa nu incalce nevoia mea de siguranta (adica sa am libertatea sigurantei mele), economia libera de piata incearca sa impace si capra si varza. In corporatii, insa, mereu aproape democratia si economia libera de piata a fost inlocuita de un regim autocratic formalizat, piramidal, in care scopul fiind imbogatirea celor de la varf (actionari), organizarea nu putea fi una democratica in care rezultatele se intorc in beneficiul tuturor. De aceea statul a avut mereu un rol compensatoriu iar politicile sociale, subventiile si sistemul de (re-)distributie a veniturilor a a avut rolul de a contrabalansa efectul economic si social al corporatiilor.

Un astfel de regim autocratic-formalist-piramidal ofera putina siguranta angajatilor (pentru ca isi pastreaza el multa, ca sa supravietuiasca pe termen lung): de aceea, vei observa ca la primele miscari macro-economice care ii ameninta existenta (crize financiare, sociale, politice, economice, cresteri ale preturilor materiilor prime, etc.) va da afara oameni, va taia costurile cu personalul si in general va face totul ca sa supravietuiasca.

Un astfel de regim ofera putina libertate angajatilor (pentru ca isi pastreaza el multa, ca sa supravietuiasca). Si prin urmare, putine corporatii isi intreaba angajatii despre idei de progres, idei de imbunatatire a activitatii, ii lasa sa vina imbracati la birou oricum, ii lasa sa isi stabileasca singuri salariile, ii lasa sa isi aleaga sefii. Pentru ca odata cu aceasta libertate oferita, le-ar oferi si multa responsabilitate, ar trebui sa le creasca salariile si sa le dea drept de decizie si de implementare, angajatii nu ar mai fi doar niste „rotite” ci niste „schimbatoare de viteza”.

Ei bine, corporatiile isi dau si ele seama in ultimii ani ca democratia corporativa le poate fi mai bine de folos pentru cresterea profitului. Si in corporatii, exista „regimuri” inferioare si unele mai bune. Unii leaderi luminati stiu asta de mai bine de 40 de ani. 

Urmărește panoul Future of Work & Leadership al utilizatorului InsideBloom pe Pinterest.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *