Mi-a venit in minte urmatoarea imagine: stai in fata unui copac si astepti sa vezi cum ii cade o frunza. Cat crezi ca vei astepta?

Sufletul tau este un lucru inefabil, pur, inimaginabil, de necuprins. Il stii, stii ca il ai, il simti, simti ca il ai; dar nu ii poti gasi forma, capatul, sfarsitul.

Sufletul tau este insotitorul tau permanent la fel ca si corpul tau fizic; dar spre deosebire de simtul corpului propriu, iti este greu sa spui unde incepe si se sfarseste corpul tau. Fizica cuantica mai recent si traditiile spirituale de mai demult, spun ca sufletul tau este sufletul meu, ca sufletul tau este frunza care cade din copac.

Dar realitatea cotidiana nu iti da timpul sa astepti destul ca sa il vezi niciodata cum cade, cum se inalta. Traim in jur cu suflete atat de deformate, alienate si neascultate de purtatorii lor incat uneori se ascund adanc de tot si lasa corpul sa faca lucruri oribile; 9 din 12 oameni ar fi in stare sa omoare alti oameni doar datorita autoritatii stiintei si credintelor oarbe.

Cate lucruri, intamplari, experiente au trecut prin sufletul tau pana la aceasta varsta? Cate deformari, reformari, inaltari si injosiri a suferit pana acum?

Suntem intr-o stare de amorteala a sufletului si de semi-trezie a mintii; pana si creierul, cat l-ai crede tu de treaz mai da rateuri si face shut-down, hibernate si power-off in timpul zilei. 

Si atunci, cum sa ai timp si pentru sufletul tau, pentru frunza care cade?

Este toamna; un moment de reinnoire a sufletului.

Trezeste-te! Trezeste-ti simturile la adevarata realitate a lumii!

Hugs.

George

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *