Ca adult care trezește câteva sute de oameni in fiecare an la realitate, văd cum cei mai mulți sunt cel puțin neclari cu privire la rostul lor in viața, la locul de munca, in aceasta societate. Pui o întrebare cum ar fi ‘Ce vrei de la viața ta?’ sau ‘Ce te face fericit?’ si primești răspunsuri aiuritoare care îți arată ca oamenii nu își mai privesc viața proprie ca fiind a lor sau ca fericirea a ajuns sa însemne ‘o seara in fata televizorului la o emisiune inculta’. Știu pe pielea mea ca viața este un dar imens al lui Dumnezeu, al evoluției sau al naturii; oricum ai lua-o, o minune prețioasa si inefabila de care te poți bucura sau de care la fel de bine îți poți bate joc renunțând într-un fel sau altul la ea, dând-o in arenda altora. Iar atunci când câteva milioane de oameni renunță, țesătura socială se destramă.
Hai sa ne închipuim realitatea din jur ca pe un covor frumos. Fiecare dintre noi ar fi un fir la locul lui potrivit in acest covor. Adevarul este însă ca am ajuns, ca societate, o cârpa murdara si rupta iar viețile noastre nu mai au înțeles, direcție, sens, scop. Fiecare are in mâna proprie firul propriei vieți. Cu excepția nașterii si morții noastre, ca un început si un capăt de ața pe care nu noi ni le alegem, in rest, pe tot parcursul firului, fiecare dintre noi are putința de a-l înșira si desface in ritmul propriu, de a-i face noduri doar atunci când vrea el, de a-l lega de alte fire doar când i se pare potrivit. Este firul fiecăruia dar multi se lasă la voia altora cu mâini mai lacome si cu ochi mai ageri.

Școala românească

Câte 40 de ațe in mâinile obosite ale unor învățători blazați si prost plătiți, manageriați de directori si inspectori de școli evaluați după criterii (politice) de clasa a doua. Ațe de copii care peste ani se vor rupe la primul contact cu realitatea goală si frusta pe care ar trebui sa știe sa o acopere.

Sănătatea românească

Ace, pense si alte obiecte de cusut la loc corpuri uitate prin aceleași corpuri. Parca într-o continuare cinică a lait-motivului ‘adu-ți singur de acasă medicamentele’. Un sistem cu pretenții de război de țesut electronic dar care se blochează câte 4 zile si atunci toate ițele se amesteca si se amesteca fără putința de a mai fi desfăcute.

Social

Unii, mai intelectuali, s-au făcut ghem in viața lor si refuza joaca de-a țesutul. Alții se deșiră cu folos prin străinătate, in covoarele frumoase dar străine ale altora. Mulți, pe aici, taie in dreapta si in stânga firele altora, ‘si se jura ca nu fura’.

Economie

Unii, antreprenoriali își văd de țesătoriile lor. Unii lucrează angajați la războaiele altora, bine înșirați si încolonați pentru a face mătăsuri fine pe care vor șede investitori cu funduri epilate.

Politic

Ceaușescu a fost mai degrabă cizmar, Iliescu a tăiat toate sforile cu ajutorul topoarelor, Constantinescu a sondat doar geologic in structura mult mai fina cu care nu a fost deloc obișnuit, Iliescu s-a declarat de la început sforar șef si ținând toate capetele arse ale ghemurilor ne-a împiedicat timp de aproape un deceniu sa însăilăm ceva ci doar sa urzim unii împotriva altora. Pentru acest om mi se pare ca am fost covorașul ponosit si murdar de la intrarea in Palatul Cotroceni, pe care se ștergea de noroiul cu care ii împroșcase înainte pe alții. Iar Iohannis nu cred ca știe încă ce fel de material (de perdea, de covor sau de cuvertură) se (a)pretează cel mai bine pentru un ritm leeeent, leeeent dar bine făcut de a țese.
Politicieni de cârpa ne vând trențe si zdrențe cu pretenții de covoare persane si casmiruri indiene.

Ce facem mai departe?

Țesătorul este prin excelenta un tip care are imaginația produsului final si care are dăruirea si puterea de a băga si trage firele cum trebuie: înțelegere si acțiune. Avem astăzi un astfel de om printre noi? Un om cu viziune si cu puterea de a atrage in acțiune pe fiecare dintre noi, ca țesători ai vieților proprii? Sau măcar un Alexandru care sa taie nodurile gordiene ale năvodului in care ne-am prins singuri?
Suntem, ca nație o țesătura destrămată, lălâie, aruncată pe fundul unei lăzi de zestre a unei istorii niciodată măritată din iubire ci doar din interese. Fiecare dintre noi își poarta fără direcție firul călăuzitor al vieții. Mulți dintre noi, majoritatea, nici nu vedem capătul firului nici ghemul din care ne tragem. Ca si cum alții ne-ar deșira încet încet spre sfârșit. Părinții deșiră firele copiilor ca niște țesători de vise eșuate. Visele lor eșuate. Șefii le întind la limita ruperii pe cele ale subalternilor cu pretextul productivității, fără a-si da seama ca si ei, la rândul lor sunt întinși la limita ruperii de alții si tot așa. Iar productivitatea nu înseamnă deloc frumusețea vieții.
Ne destrămam încet, încet. Intr-o lume care oricum se decolorează in bătaia soarelui din ce in ce mai puternic, spălată de apa din ce in ce mai multă si mai furtunoasa a ghețarilor topiți prin Nord, dar cu pretenția de a ajunge pe Marte. Nu suntem nici mai breji nici mai fraieri decât alte popoare, suntem toți pe cale de dispariție ca specie si pare ca nimeni nu mai are in același timp si înțelegerea si controlul si puterea de a schimba ceea ce ni se întâmpla. Mâncarea pe care o mâncam, aerul pe care îl respiram, apa pe care o bem, ideile pe care le gândim, emoțiile pe care le simțim sunt parca toate proaste. Suntem într-o viteza atât de accelerata către auto-distrugere încât nu mai vedem detaliile semnificative care ne indica drumul bun.
Țesătura socială a României este la fel de străvezie ca o izmeana veche folosită acum pe post de cârpa de vase, făcută din atele fiecăruia dintre noi. Ce facem fiecare mai departe? Ce facem împreuna intre noi, aici, si împreună cu toată umanitatea?

3 thoughts on “Țesătura socială destrămată a României.

  1. Draga George,

    Citirea manifestului tau indeamna la introspectie, reflectie, analiza si decizie. Insa retorica lui sugereaza totodata alunecarea neputincioasa catre un deznodamant inexorabil si deloc placut. Sa se fi stins oare pentru totdeauna orice licarire a sperantei? Un raspuns optimist cred ca tine mai degraba de forta si unitatea noastra in a avea curajul de a lua acele decizii menite sa opreasca destramarea fiecaruia ca individ, mai apoi ca natie si chiar ca specie in final!

    Te felicit pentru DECIZIA luata in cazul tau si pentru ca ii ajuti si pe altii SA DECIDA!

    Cu drag,

    Doru Hanciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *