Până acum, am expus două feluri în care înțeleg apariția stres-ului profesional: stresul care apare datorită dezechilibrului în cadrul triadelor „prezent” – „trecut” – „viitor” (felul dezechilibrat în care ne raportăm la cele trei timpuri ale vieții noastre) și „bucuria de a munci” – „performanţa în muncă” și „învățarea / dezvoltarea profesională și personală oferită de muncă”.

Continuăm în acest articol cu o prezentare a felului în care dezechilibrul între ceea ce credem și intuim că suntem, pe de o parte, şi ceea ce facem și ceea ce ne dorim să avem, pe de altă parte, creează un nivel profund al stresului care ne afectează performanța profesională și viața personală. În continuarea metaforei „Compania Viața Mea S.A.”, propusă la începutul acestei serii de articole, abordăm „regulile și procedurile interne ale acestei companii”.

3. Al treilea nivel – Triada „A fi – A face – A avea”

A fi – Ceea ce crezi despre tine că reprezinţi; cine crezi că ești și felul în care îți răspunzi la întrebarea “cine sunt?”. Valorile și credinţele tale definesc acest teritoriu.

A face – Ceea ce alegi să faci în fiecare zi și, într-un plan mai înalt, ceea ce alegi ca ocupații prioritare ale vieții tale. În sfera profesiei, ceea ce faci se referă la ocupaţia ta prin prisma abilităţilor pe care le pui la bătaie în fiecare zi.

A avea – Se referă la rezultatele muncii tale, la rezultatele felului tău de a fi și a te comporta.

trei-niveluri-de-stres-237x235

Exercițiu imaginativ

Testul psihologic al copacului îți este, poate, cunoscut. Nu îl vom face acum, dar vom face ceva asemănător, ceva ce are relevanţă pentru subiectul nostru.

Închipuieşte-ţi sau chiar desenează un pom (fructifer) alcătuit din trei părți: rădăcini, trunchi și coroană. Desenează-le (în mintea ta) ţinând cont de indicaţiile de mai jos.

  1. Rădăcinile au diferite grosimi și intră în pământ la diverse adâncimi. Desenează atâtea câte crezi și scrie în dreptul fiecărei rădăcini un aspect din viaţa ta profesională care contribuie la propria stabilitate psiho-emoţională la serviciu, o calitate pe care o ai și care te defineşte ca profesionist, o valoare la care ţii. Ai grijă ca grosimea şi adâncimea fiecărei rădăcini să reflecte importanţa acestui aspect. Iar acest aspect este ideal să fie o “rădăcină a ta” (adică nu aspecte exterioare ţie, ci doar cele care depind 100% de tine.

Dacă nu desenezi, răspunde-ţi la întrebarea:“Din ce sămânţă (valori) a pornit și crescut acest copac? Cu alte cuvinte, ce valori ai tu ca angajat și profesionist, cine ești tu cel care vine în fiecare zi la serviciu?”

  1. Apoi desenează un trunchi și descrie-l scriind lângă el lucrurile pe care știi să le faci, abilitățile pe care le ai.

Sau, dacă nu desenezi, gândește-te la întrebarea aceasta: “Cum crești (abilităţi / comportamente) în fiecare zi? La ce ești bun, ce abilităţi ai, cum faci tu lucrurile în felul tău, ce te caracterizează?”

  1. Desenează-i coroana, frunze, fructe. Și, în dreptul lor, trece lucrurile pe care le obții, pe produci, rezultatele pe care le ai în urma a ceea ce faci în fiecare zi la serviciu.

Întrebarea la care să te gândești, dacă nu desenezi: “Ce fructe (rezultate) lași în urmă? Ce vrei să produci la serviciu, ce vrei să se spună că ai lăsat în urmă când vei ieși la pensie / vei pleca din acest loc de muncă?”

  1. Deasupra copacului, desenează aspectele care pot să îl ameninţe sau să îl susţină: ploaie, vânt, fulgere, grindină, un individ cu drujba, soare, văruitul de primăvară, îngrijirea lui în orice formă etc. Etichetează-le pe rând cu numele fiecărui element de stres major care îţi afectează stabilitatea și performanța la serviciu și cu numele fiecărui factor major de de-stresare. Alături de factorii externi, adăugă-i şi pe cei interni – scorburi, viermi etc.

Şi apoi, uitându-te la acest copac al “stabilităţii profesionale” sau gândindu-te la triada “valorile mele”, “abilităţile mele” și “rezultatele mele”, descoperă unde apare stres-ul.

  1. Cum îngrijeşti “copacul” în fiecare zi la serviciu?
  2. Care ar fi cel mai neînsemnat eveniment care ar putea să îl răstoarne / să îl scoată din rădăcini?
  3. Care sunt rădăcinile lui cele mai slabe? Care ar fi cele care la un “vânt” mai puternic ar ieşi primele din pământ?
  4. Ce rădăcini ai vrea să îţi mai crească, astfel încât copacul tău să fie şi mai stabil?
  5. Care este “evenimentul natural” (crize profesionale) care l-ar face să îşi piardă frunzele?
  6. Care sunt lucrurile din viaţa ta profesională care fac copacul să înfrunzească? (sau să înflorească sau să facă fructe)
  7. Este un copac în creştere sau unul matur? Se mai dezvoltă de azi înainte sau crezi că este complet dezvoltat?
  8. Cât de drept / strâmb este copacul? (cu alte cuvinte, cât de aliniate sunt valorile tale, abilitățile și rezultatele acţiunilor tale?
  9. Între care părți ale copacului există stres? Între rădăcini și trunchi, între trunchi și coroană sau între toate trei?

Aplicație practică

  1. Ești o persoană creativă (rădăcini), artistă, optimistă și apreciezi seninătatea vieții și experienţele noi. Te angajezi pe un post de contabil și vei introduce toată ziua cifre în calculator (abilităţi necesare la serviciu).
  2. Ești un tip care iubește rutina și lucrul bine făcut, mereu la fel; poate un pic prea analitic și cerebral – ți-ar zice colegii (“a fi” – valori). Ești angajat în vânzări.
  3. Muncești toată viața în contabilitate, dar nu reușești să obții aprecierea pe care o dorești din partea colegilor și şefilor. Unde este stres-ul?
  4. De mic, îți doreai să fii actor, erai considerat un pic cabotin și mincinos, jucai diverse “roluri” și îți plăcea să îți imaginezi că ești în pielea unor personaje diferite. Apoi, a a venit revoluția și te-ai luat după ceilalți, ai dat la A.S.E. (la management) și apoi, te-ai angajat într-o multinaţională, la “marketing”. Ai făcut ce trebuia făcut acolo, dar nu ai obținut de la serviciu niciodată ceva care să semene cât de cât cu aplauzele unui public invizibil, la care ai visat mereu. Nu ți-ai mai folosit niciodată abilitățile de “actor” pe care le aveai când erai mic. Unde este stres-ul aici?

Fiecare dintre noi este construit în jurul unui sine autentic propriu, unui set de valori, unui set de credințe (sau crezuri), unui set de capacități și unui set de comportamente. Această construcție a avut loc în cursul vieții fiecăruia dintre noi și continuă până la sfârșitul vieții.

Până la 5-6 ani, suntem oarecum lipsiți de crezuri; nu avem încă formate toate valorile, credințele, convingerile. De abia în jurul acestei vârste, prin imitație, generalizări ale unor experiențe și prin experiențe, ne formăm un set de valori: ce este frumos, ce este bine, ce este bun, ce înseamnă viaţa, ce înseamnă moartea.

De la şase ani încolo, începem să avem credințe și convingeri. La început, cele fundamentale (referitoare la planul general al vieții) și apoi, cele specifice anumitor arii ale vieții. În cazul profesiei, există momente în care învățăm:

  • cum este bine să te comporți la serviciu;
  • cât de multă libertate îți poți lua în ceea ce spui și faci etc.

Pe baza credințelor și convingerilor lor, oamenii își dezvoltă abilități, învață lucruri, se educă și își formează baza de cunoștințe. Iar pe baza acestor abilități, suntem în stare să facem anumite lucruri foarte bine și să avem rezultate extraordinare și, de asemenea, să nu ne pricepem la altele.

La fel ca un pom fructifer, din valorile, credințele și convingerile noastre (semințe) se dezvoltă abilitățile noastre (trunchiul) și apoi frunzele și fructele (rezultatele).

 Stresul apare atunci când cine ești, ceea ce faci în fiecare zi și ceea ce obții în fiecare zi nu sunt aliniate. În cazul unui pom fructifer, neîngrijirea lui duce la fructe acre, la crengi și rădăcini uscate, la un trunchi găunos și o moarte prematură.

Până la articolul următor, în care voi aborda următorul (și ultimul) nivel al stresului (triada “percepţii”– “interpretări”– “acţiuni”), te invit să încerci următoarele practici pentru de-stresare (din lista celor 100 pe care o găsești pe blogul și site-ul www.InsideBloom.ro):

  1. „A fi”

Gândește în termenii „Sunt – Fac – Obțin” în locul obișnuitului „Am – Fac – Sunt”. Știi expresia „Fake it, fake it till you make it” („Continuă să te prefaci până îți iese”, în traducere aproximativă)? Ea denotă un fel de a gândi care pornește de la premisa că dacă vei continua să pretinzi că știi să faci un lucru, până la urmă, vei învăța cum să îl faci bine. Viața majorității oamenilor se învârte în jurul acumulării de bunuri, obiecte, experiențe („a avea”) pentru care trebuie să „facă” o mulțime de activități, urmând ca toate aceste rezultate și acțiuni să definească acea persoană. Ce ar fi dacă de mâine vei fi, pur și simplu, cine crezi că ești și vei începe să faci doar acele activități care se desprind logic din cine crezi că ești, urmând să îți oferi surpriza rezultatelor? În fapt, majoritatea oamenilor aflați pe patul de moarte regretă că nu și-au dat voie să fie în viață ceea ce au știut dintotdeauna că sunt pentru că au muncit prea mult, alergând prea mult după lucruri și făcând totul să le aibă. Când mori, moare „cel ce este”, nu lucrurile lui sau acțiunile lui. Despre regretele muribunzilor,aici și în româneşte, aici.

  1. „A face”

Nu avansa în poziții înalte de conducere. Unele dintre cele mai bine plătite activități din lume sunt și cele de management. Dar, pe de altă parte, ele sunt și dintre cele mai stresante. Nu toți suntem în stare să ne asumăm ușor decizii strategice care afectează viața a sute, mii sau zeci de mii de oameni. Ia în considerare o poziție (managerială) care să îți placă și să îți aducă un venit mulțumitor, și ține-te de ea.

  1. „A avea”

Cumpără-ți chitara pe care ți-ai dorit-o de mic. Dă-i un ghes cât mai specific și mai concret hobby-ului tău neîmplinit încă, felului tău de a fi pe care l-ai lăsat în urmă. Acel obiect, alături de tine, la birou, va pune presiune asupra a ceea ce faci și a felului în care te definești, îți va reaminti mereu ce este, de fapt, important.

În final: regulile de bază în care cred, pentru de-stresare: să ai multe rădăcini, de multe dimensiuni (să ai multe experiențe de viaţă), să ai un trunchi cât mai elastic și flexibil (să fii deschis să înveți noi abilități) și să ai crengi puternice și roditoare (nu aștepta mulți ani până să mănânci din merele tale).

(Foto: Peter Fristedt, www.flickr.com)

 

IN FOILETONUL DESPRE MANAGEMENTUL STRESULUI CORPORATIV AM MAI SCRIS

Câte acțiuni deţii la compania „Viaţa Mea S.A.”? (I)

Tu ce alegi să fii, victimă sau comandant? (II)

Mai bine șocul demisiei decât o viață plină de o nefericire călduţă (III)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *